No hai să vă spună fata și povestea ei sau de fapt o mică parte din ea asta că tot m-or zgândărit 2 tinerele ca mine ș-o puștoaică ce mi-o adus rânjetu’ pe buze când îi privi-i întrebarea legată de ASL-PLS …

A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi fost, n-am mai povesti,…o teligență specială, venită de sus, numită pânză întinsă mondială aka WWW (world wide web) la care ajungeai cu altă necunoscută numită Internet. Internetu’ de pe vremuri era altfel decât în zilele noastre, dragi mei, ajungeai la el prin dial-up, așa’mi amintesc că’i spunea p’atunci și nu fibră optică…și așa pt cei mai tineri dintre noi, dial-upu’ era netu’ ăla din povești, legat la priză de telefon fix, d’ăla cu disc și mai apoi cu butoane…și mergea el așa, încet, încet, pe loc și uneori di’loc și fixu’ nu mai mergea să-l folosești cât dial-upu’ clincănea.

Ca să vă dați voi seama de diferența era de doar vreo 56kbps (în cel mai fericit caz), adică de vreo 9000 de ori mai încet decât netu’ ăl mai prost de azi, de 500 mbps…na și uite așa începe povestea noastră (a mea și a lui Ionuț, alias hIonuț sau little John)…

Când era dial-up, existau și pe vremuri rețele de socializare similare cu Frecibuciu’ din zilele noastre, dar p’atunci îi spunea hi5…si înainte de el a fost mIRC…ambele născute în anul când unii dintre voi s’au născut sau chiar înainte ca unii să vă nașteți… 1995.

Uite așa, nouă fiind eu într-ale navigatului pe valurile netului și vorbind pe Yahoo Messenger (alt element al istoriei) cu o prietenă, aceasta m-a impins să intrăm pe mIRC să jucăm Trivia…uite așa am jucat câteva ore Trivia ca mai apoi ea să plece și eu să îmi doresc să îmi pun în practică cunoștiințele de limbi străine…cum eram eu nouă, am zis întâi să văd cum funcționează, btw mIRC era un fel de Discord al vremurilor actuale.

Așa că vedeti voi, mIRC este iar la moda prin Discord … erau canale și puteai intra pe diferite orașe “#Ploiesti” și vorbeai cu oameni din locatia respectiva … așa că am zis eu până să trec la liga vorbitorilor de limbi străine din țările vestice … să-mi dau frâu liber, la mine-n bătătură, la Ploiești.

Si iacătă-mă deschizând canalu’ de Ploiești și cu toate că internetul era încet și molcom precum un ardelean adevărat, dintr-o dată, pe neașteptate și efectiv pe nerăsuflate începură’a se deschide ferestre albe, multe, multe c-am crezut c-al meu calculator a luat o viroza d-aia din rețea, de-i zice virus…și de ce credeam asta?!

Păi toate ferestrele ce se deschideau pe nepusă masă aveau aceleași hieroglife complet necunoscute mie la acea vreme: ASL PLS…dintr-o dată, pur și simplu m-am speriat si încercăm să scot firu’ de la dial-up (nu vă spusei, da’ pe vremuri netu era cu fir, d-ăla lung și nu ca acum fără pic de fir și doar așa, cu multe radiații) când colo, o fereastră complet diferită se deschise și scria “bună. chiar lucrezi la SRI?”
La fel ca-n zilele noastre pe Discord și pe mIRC lumea avea nicknameuri, popular numite în zona carpato-danubiano-pontică, porecle…porecla mea era “Koraina_SRI”… nu vă mai povestesc de SRI.

Iar el, el de-o fost curios dacă lucram la SRI era poreclit “q_pack_2000”; apăi fetele babei, q_pack era ceva, așa, la modă într-ale malțului, o tehnologie nou lansată de Bergenbier (da, da, ați citit bine, producătorul de bere, de la Ploiești), prima sticlă de plastic cu barieră de protecție…pfoa, era ceva nemaivăzut p-atuncea.

Și uite așa m-am liniștit, când el, q_pack_2000 al meu, a vorbit același grai cu mine ș-am înțeles eu ca al meu calculator (și era d-ăla mare, cu ecran cât un TV, d-ăla vechi, de mai vezi prin muzee și cu creierul, într-altă cutie mare, de-i zicea unitate centrală și avea în loc de norișor de stocare a informațiilor, dischetă, fetele babei) nu era bolnav.

Q_packu meu m-a luminat, că am început să continuăm în același grai…și el mi-a spus ce însemna ASL PLS — age, sex, location please…iată fetele babei că voi ați trecut prin povești de dragoste nemuritoare, dar in vremea mea cucerirea era bine punctată…vroiau sa-ți știe vârsta (p’atunci înca mai conta găina să fie mai tânără, să fie carnea fragedă cât de cât și morcovu’ cât de cât tânăr, ca să iasă supa bună), sexul (pe vremea aia încă erau doar baieți și fete, apăi acuma am văzut că sunt și neutri și binari și câte și mai câte), originea (să știe de ești de la citadelă sau de la săpăligă) și erau pe vremuri adevărați domni ca spuneau “te rog”.

Și ne-am conversat, apoi am continuat noi să ne conversăm pe Yahoo Messenger, și mai vorbeam și la telefon…avea așa o voce dură ș’apăi după vreo 4 luni de trăncănit în eter, prin fire, ne-am întâlnit pt prima dată, într-un loc memorabil, nu-l voi uita vreodată…

În centru’ Ploieștiului (dar nu la ceas care era așa o glumă că cine-ți dădea întâlnire la ceas, știai că nu va veni),…și când a zis să ieșim la un suc la bodega lui Doroftei, am știut că va veni)…și bodega asta era așa centrală, fix deasupra cinematografului din Ploiești (da’ era de pe timpul cinematecii, nu dintr’astea noi de vă duceți acum, Cinema Patria îi spunea, nu mai e…l-or închis). Iar intrarea la bodega lui Doroftei trecea exact pe sub pancarta pe care se anunța filmul ce rula.

Și a fost atâta de romantică prima întâlnire că acolo unde vedeți voi că scrie numele filmului “Marea Înfruntare” … era destul de sus afișul, dar pt q_pack_2000 al meu era foarte jos (el având 210 cm înălțime) așa că a intrat cu fața fix în pancarta…și să fie treaba treaba, la intrarea pe ușa bodegii lui Doroftei a luat pe față cea mai mare plasă de păianjen, cu tot cu chiriașul Picioare Lungi că p-acolo nu trecea nimeni in mod obișnuit.

A fost frumos, o întâlnire în 4, el singur și eu cu 2 prietene,…era ceva nou și pentru mine și întâlnirile cu oameni necunoscuți de pe internet erau la început și nu că acum cu toate potrivelile instante de pe Inflamabilă (alias Tinder). Când l-am văzut prima dată, l-am recunoscut, era așișjderea pozelor de pe hi5, până și înălțimea era corectă, doar că eu nu am simțul dimensiunilor și abia stând în picioare, lângă el mi-am dat seam ce înseamnă 210 cm înălțime față de 170 cm înălțime ai mei…pfff 40 de cm diferenă n-au fost o problemă,…el înalt, până la raftul de sus din oricare supermarket,…subțire (79 kg cu tot cu ambalaj), eu,…înaltă, în limita mediei humanoide, clasa pitici pe lânga el și dolofană (umflată cu pompa bine, pe lânga el)

Da’ ne-am plăcut de la început…și totuși mi-era frică de el, auzisem fel de fel de povești cu monștri de pe internet, așa că am hotărât să mă asigur că sunt în siguranță în prezeța lui…pe vremea aceea munceam cu ziua într-o linie de producție modernă și nu cum era pe vremea străbunilor, la cooperativă…eram într-un departament de vânzări prin telefon al unei mari companii globale de telefonie mobilă.

No și uite așa lună de lună imi atingeam obiectivele de vânzări cu abonamente încheiate tuturor celor cu care al meu q_pack_2000 (alias Ionuț, hIonuț, Little John) vorbea la telefon că doar vroiam să mă asigur că e de încredere, că sunt în siguranța și că nu umblă cu altele.

Iaca așa a început povestea noastră, în decembrie 2007, iară în septembrie 2010, s-or pus pirostriile și în aprile 2017, așa aproape de zilele noastre a apărut în viața noastră Ioana-Anamaria alias Gheorghe. Și familia noastră a mai crescut, … și în mai 2022 a apărut în viețile noastre Athena (alias blănoasa puricoasa), de loc de la Sânandrei, Timiș și apartinând nației de beagle.

Ș-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.